Istoria conectorilor coaxiali RF este relativ scurtă; conectorul UHF, introdus în 1930, a fost primul de acest gen. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, progresul comunicațiilor radar, radio și cu microunde a condus la crearea unor serii de conectori precum N, C, BNC și TNC; în special, conectorul de tip N a fost inventat de Paul Neill, în timp ce conectorul BNC a fost co-inventat de Paul Neill și Carl Concelman.
Produse miniaturizate precum SMA, SMB și SMC au apărut după 1958. În 1964, Statele Unite au stabilit standardul militar MIL-C-39012 („Specificații generale pentru conectori coaxiali RF”), marcând începutul unei tendințe spre standardizare, serializare și compatibilitate universală în industrie. Producția specializată de conectori coaxiali RF în țara mea a început abia în anii 1970.
În 1996, I-PEX a lansat „CABLINE® I”, primul conector micro-coaxial din lume conceput pentru transmisia de semnal digital diferenţial. În 2009, modelul CABLINE®-VS al companiei a fost certificat ca conector standard pentru standardul VESA „16:9 Wide-format Notebook Panel with LED Backlight”.
Pe măsură ce tehnologiile complete ale sistemului evoluează, conectorii coaxiali RF au tendința de miniaturizare (și micro-miniaturizare), frecvențe mai mari, tehnologie de montare la suprafață, multifuncționalitate, performanță ridicată și manevrare a puterii mari. Aceste evoluții urmăresc să răspundă cerințelor de interconectivitate de înaltă frecvență, viteză mare și densitate înaltă în sectoare precum comunicațiile 5G/6G, electronicele auto și aerospațiale.