Selectarea materialului se bazează pe o evaluare cuprinzătoare a procesabilității, cerințelor de aplicare a produsului și caracteristicilor de rezistență. Costurile conectorului electronic variază în funcție de prețurile materialelor, complexitatea procesării și eficiența producției. Materialele cheie includ izolatori (rășini plastice) și conductori (bronz fosforic, alamă). Materialele plastice de inginerie obișnuite utilizate pentru conectorii electronici includ LCP, Nylon și PBT.
LCP
Caracterizat printr-un coeficient scăzut de dilatare liniară, contracție scăzută prin turnare prin injecție, rezistență și modul elastic excepțional și rezistență excelentă la căldură (cu temperaturi de deformare a căldurii atingând peste 340 de grade). De asemenea, oferă o rezistență chimică excelentă și etanșeitate la aer. În consecință, LCP este materialul preferat pentru conectori - în special cei care necesită compatibilitate SMT - cum ar fi conectorii Mini PCI Express și DDR.
Nailon
Oferă costuri mai mici, rezistență ridicată la tracțiune, rezistență remarcabilă la uzură și proprietăți de auto-lubrifiere. Fluibilitatea sa bună facilitează turnarea pe pereți subțiri; cu toate acestea, prezintă o contracție semnificativă și o tendință de a forma flash. Este necesară uscarea strictă înainte de turnare pentru a preveni hidroliza. Nailonul este folosit în mod obișnuit pentru conectori, în special tipurile DIP, cum ar fi PCI 120P și PCI Express.
PBT
Prezintă cost redus, rezistență ridicată și rezistență bună la frecare. Cu toate acestea, are o modelabilitate relativ slabă și o contracție semnificativă. Datorită punctului său de topire mai scăzut, plasticul se poate topi în timpul proceselor de lipire prin val.
